Tic

INTERCULTURALITATE IN UE

Societatea noastră devine din ce în ce mai complexă. Explozia circulaţiei oamenilor şi a ideilor, multiplicarea contactelor, dispariţia frontierelor sunt realităţi evidente. Problema identităţii culturale este complexă şi presupune rezolvarea de comun acord. Trebuie să învăţăm modalităţi de convieţuire în această pluralitate a culturilor. Ca membri ai Uniunii Europene trebuie să înţelegem interculturalismul ca „ un instrument pentru ameliorarea egalizării şanselor şi a inserţiei optimale a populaţiilor străine, europene sau nu, în viaţa economică şi socială, punând în practică dorinţa de întărire a drepturilor pentru toţi şi, de aici, chiar dezvoltarea democraţiei” (Eric Bouchez, Andre de Peretti, 1990).

Educaţia interculturală constituie „o opţiune ideologică în societăţile democratice şi vizează pregătirea viitorilor cetăţeni în aşa fel încât ei să facă cea mai bună alegere şi să se orienteze în contextele multiplicării sistemelor de valori” (Constantin Cucoş, 1996). Atât „minorităţile” cât şi „majoritatea” sunt puse în situaţia de a se adapta la mutaţia şi diversitatea culturală . În funcţie de multiple perspective de referinţă, toţi indivizii pot fi minoritari, racordându-se la subcoduri culturale oarecum diferit. (Constantin Cucoş, 1996, ).

Educaţia interculturală vizează dezvoltarea unei educaţii pentru toţi în spiritul recunoaşterii deosebirilor ce există în sânul aceleiaşi societăţi. Educatoarea va continua munca cu preşcolarii şi în rândul părinţilor subliniind faptul că grădiniţa, şcoala în general, se călăuzeşte pe principii precum toleranţa, respectul mutual, egalitatea sau complementaritatea valorilor, exploatează diferenţele spirituale şi valorile locale. Orice valoare locală autentică trebuie păstrată de cei ce aspiră la apropierea de cultura mondială. Copiii trebuie învăţaţi de mici să evite tendinţele de dispreţ a unor culturi minoritare, deosebit de interesante pentru zestrea culturală a umanităţii.

Cunoaşterea şi înţelegerea celuilalt este un proces progresiv şi complex. Primele contacte între oameni de culturi diferite sunt însoţite de sentimentul de insecuritate, de frică, de adversitate deschisă faţă de celălalt.

Pentru cadrele didactice este esenţial să creeze relaţii pozitive în interacţiunea dintre semeni, să favorizeze dezvoltarea persoanei cât şi a relaţiilor constructive în grup, pentru a trăi sentimentul propriei identităţi.http://www.google.ro/search?hl=ro&q=interculturalitate&btnG=C%C4%83utare+Google&meta=

Educaţia interculturală formală include iniţiative care sunt dezvoltate în interiorul sistemului şcolar; şcoala este – după familie – un agent principal al socializării, prin care elevii primesc nu numai o educaţie academică, ci, de asemenea, învaţă mult despre propriul lor cod cultural. Fără sprijinul activ al şcolii, eforturile de a introduce educaţia interculturală sunt menite a-şi vedea rezultatele diminuate, dacă nu complet eşuate. În general, şcoala ar trebui să:

· încerce să creeze oportunităţi egale, sociale şi educative, pentru elevii din diversele grupuri culturale

· sporească conştientizarea diferenţelor culturale, ca o cale de opunere discriminării

· apere şi dezvolte pluralismul cultural din societate

· ajute elevii să trateze constructiv conflictele culturale, reliefând diferitele interese şi căutând scopuri comune

http://search.conduit.com/Results.aspx?q=interculturalitatea+in+scoala&SelfSearch=1&SearchSourceOrigin=13&ctid=CT2077543
In scoala noastra s-au desfasurat mai multe proiecte europene pentru dezvoltarea relatiilor interculturale,exista si disciplina rromani....si ne-au fost prezentate culturi,obiceiuri,traditii ale altor etnii in cadrul unor ore optionale.


Pt aceasta tema am consultat "Pedagogia Generala"Constantin Cucos si internet-ul.