Învatatorul conduce o actiune complexa si complicata în timpul lectiei, aceea de formare si conducere a formarii, el însusi exercitând o puternica influenta formativa. Apare mai mult ca mediator al activitatii de cunoastere si formare a elevilor. Implicati în procesul cunoasterii, elevii se transforma pe parcurs, devin activi, constienti si responsbili. Treptat si ireversibil cunoasterea devine autocunoastere si duce la descoperirea de sine, formarea devine autoformare continua, fara de care nu putem vorbi de o autentica conduita umana. S-a spus pe buna dreptate ca învatatorul are fericita predestinare de a fi ,,prin" si ,,odata" cu elevii sai în continuu progres, ca dintre toti oamenii el are cele mai bune conditii de a fi ,,omul-uman". Învatatorul are menirea de a patrunde în sufletul copilului si de a face din acesta o ,,bijuterie" nespus de pretioasa.Cunoasterea sistematica a elevilor sfarma lanturile formalismului, faurite de tirania ,,tipicului", deschide spiritul învatatorului spre optimism, spre încrederea în propriul potential educativ si în potentialul elevilor sai. Calitatile sale si modalitatile de actiune îi aroga titlul de principal factor motivational si de agent optimizator al comunicarii în grup, el este omul dupa care se aliniaza si cu care se compara elevii. El stimuleaza energia grupului si o foloseste pentru pastrarea coeziunii grupului prin normalizarea rolurilor învatatorului si elevilor în sensul cooperarii. Pentru a putea forma si modela el este în grup si nu în fata grupului, are datoria sa asigure o activitate eficienta de formare. El este în lectie si în joc, este cea mai activa persoana, sarcina elevului fiind aceea de a raspunde la solicitarile învatorului.Dualitatea învatator - elev dispare atunci când între cei doi apare acel raport în care unul nu se poate concepe fara celalalt, în care cel dintîi gaseste în celalalt un ,, alt el însusi".Cheia cu care învatatorul deschide poarta succesului în actiunea educationala este gasita atunci când învatatorul regaseste ,,pe elev în sine însusi" (semn de asimilare a epocii) si ,,pe sine însusi în elev" (marturie a influentei sale asupra elevului).Din punct de vedere comportamental, învatatorul zilelor noastre trebuie sa apartina tipului activ - pozitiv care conduce, dirijeaza, informeaza, ofera, ajuta, sustine, simpatizeaza, iubeste, lauda, coopereaza,admira, aproba, este drept si este loial.

tic

Rolul invatatorului in comunitate

Invatatorul are rolul de a organiza conditiile fovorabile cooperarii intre elevi pentru realizarea unei sarcini comune, intrucat invatatorul are misiunea de a crea situatii de invatare prin indicatii, prin selectarea, distribuirea materialului si orienterea activitatii in clasa.Este bine cunoscut faptul ca varsta scolara are ca activitate de baza invatarea si este momentul cind elevii insusesc tot ce este posibil, iar unul dintre formatorii personalitatii elevului mic, a capacitatilor, deprinderilor, abilitatilor acestuia este profesorul-educator. Copiii la varsta data asimileaza cele prezentate dupa care in urma exersarii isi formeaza abilitatea de a folosi cele asimilate in cadrul rezolvarii problemelor cat si in cadrul exprimarii si comunicarii celor insusite.Rezultatele si schimbarile obsinute de elevi in urma interactiunilor educationale, a titlurilor de comunicare verbala si nonverbala constituie esalonul de control si validare a calitatii interventiei invatatorului, a modului sau practic de relationare, cooperare cu elevii, de intelegere si transmitere a mesajului in situatia de invatare.